2 mai 2218, Abbottabad, Asia
Un oras care a umbrit cate putin Islamabadul pana l-a inglobat complet. Capitala simbolica a civilizatiei sino-arabe, Abbottabadul ofera o atmosfera cosmopolita datorita multimii pelerinilor. Cati trecatori atatea obiceiuri, cate restaurante atatea bucatarii. Pe strazi se aude o engleza mult diferita de vechea engleza americana, pigmentata de o multime de adaosuri lexicale arabe, chinezesti si pe langa cele doua limbi oficiale – chineza si araba – mai auzi ruseste si in ultima vreme, din ce in ce mai frecvent germana, mai ales dupa intetirea traficului dinspre Marte.
Privelistea vazuta de pe dealurile Sarban arata un oras mai animat inca decat de obicei. Verdele si rosul drapelelor Asiate coloreaza toata valea Orash si fluviile de oameni se unesc un nord-estul asezarii, in Bilal, unde astazi se comemoreaza 207 ani de la moartea lui Osama bin Laden.
Pe strazi este sarbatoare. Aerul incarcat electric de la milioanele de vizitatori online, literalmente sfaraie. Trupe ambulante de actori arabi joaca in piete viata si moartea Intemeietorului care cu doua secole in urma a pus bazele spirituale marelui imperiu Sino-Arab si care, ca orice ctitor de tara si profet a semnat cu sangele lui declaratia de independenta a Asiei fata de fostul imperiu american, actualmente Regatul Agricol Apas.
In Bilal, cu toate ca strazile sunt intesate, atmosfera este mai linistita. Se sta in tacere la cozi care se sfarsesc la zidul casei unde si-a petrecut ultimii 6 ani din viata Osama. In ciuda inaltimii, sobra constructie aproape ca nu se mai zareste din spatele mormanelor uriase de flori. In interiorul cladirii se inainteaza in sir indian catre incaperea unde a fost ucis Profetul acum 207 ani intr-o duminica. In incaperea de la etaj unde s-a petrecut tragedia ruleaza holograma asasinarii. Doi soldati americani trantesc usa de perete, Osama se afla in fata lor in picioare, in apararea lui se arunca Adara, este impuscata in piept si este proiectata de perete, un jet de sange si organe, trupul ei cade violent si bubuie de podea. “Eu sunt bin Laden, nu femeia asta“, striga Osama catre atacatori. “Adara!” mai striga el. Un alt foc de arma ii doboara una din sotii care cade ranita in sold. Unul din soldati ii trage o cizma in cap, femeia zboara prin aer si ramane inerta cu jumatate de trup jos si jumatate in pat. Osama priveste impietrit spre cele doua trupuri doborate in doua secunde.
Cei doi se apropie de Osama, unul din ei vorbeste o secunda in casti apoi intinde Profetului un telefon. El il ia cu doua degete, il lasa sa cada, isi desface bratele, inchide ochii si rosteste calm si egal: “Allahu Akbar… Allahu Akbar…”
Nemiscare 4 secunde… Unul din soldati primeste in casca de la 15000 de mile distanta mesajul: “Waste the fucker!” Inghite in sec, scoate pistolul, lipeste teava de fruntea Intemeietorului, rosteste teatral “Hasta la vista, baby!” si trage un foc. Celalat soldat se intoarce cu spatele, se ia cu o mana de frunte si spune: “Like, you know, man, you just suck! You’ve seen too many movies, what the fuck was that Swartzenegger shit, man!? Get serious, really… it’s… There is the President, man, listening to this Rambo bullshit here, what the fuck… Now I’m feeling so fucking embarassed, man! All these years I’ve dreamed to this moment, man, and now you spoil it with your motherfucking lines… fucking asshole! I can’t believe this shit!”
Pelerinii urmaresc scena, se inchina pana la pamant cutremurati si cu ochii in lacrimi si pleaca lasand loc altora si altora, un sir nesfarsit, inceput cu peste 100 de ani in urma si nemaintrerupt de atunci…


Pot sa critic?
Ai scris si mai bine; ideea in sine e faina dar scriitura… ce sa zic, cred ca am citit texte mai bune pe-aici.