fructul pornit

Era odata un puiutz micutz de lebada, fin si svelt ca o suveica (nu stiu exact cat de fina si svelta e o suveica, dar asa se spune cand vrei sa dai un ton afectiv descrierii), dragalas nevoie-mare si zburdalnic cum nu s-a pomenit.
Din nefericire insa pentru bietul lebedel, parintii lui ii dadusera, din prostie (lebedele sunt uluitor de proaste) si din ignoranta absoluta, un nume care a schimbat in rau intreaga si scurta viata a puiutului lor.
Puiul de lebada fusese botezat si se numea Hitler…
HITLER!!!
Evident ca mai intai privirile piezise, apoi aluziile rautacioase, apoi replicile taioase si apoi persecutiile repetate din partea tuturor au facut din viata tinerei pasari un cosmar.
O vreme a incercat sa reziste, sa spele sinistrul nume de neagra notorietate. Ce incununare mai frumoasa a unui nume exista decat daca il asezi pe coperta unui volum de versuri? Hitler era o fire sensibila si visatoare si poezia era in sangele lui. Volumul de versuri a fost primit insa cu oroare de toti cititorii. Intre firava carticica a tanarului nostru poet si Mein Kampf lumea nu facea nici o diferenta. Degeaba arenjase el acolo poezioare dibace de genul:

Arriver, c’est renaitre un peu
Orbecai.
Scot cheia si bajbai la broasca.
O bag.
Invart, si casa porneste din prima.

sau:

***
Am strans bani pentru cersetorul de la colt.
Astazi el arata tuturor ca pe o rana purulenta un butuc de yala ruginit.
Lumea ii arunca in palaria turtita tot felul de chei.

Sinistrul nume de pe coperta i-a ucis incercarile literare.
Intr-o zi au gasit un bilet: “Va multumesc pentru atentie. Peste 1000 de ani, prima pagina din Google la “Hitler” va fi despre mine.”

Hitler a fost gasit carbonizat, un morman de scrum in spatele casei langa o afumatoare. Ii mai ramasese ciocul dupa care a fost recunoscut si un schelet diform, cu ghearele contorsionate de caldura focului, intr-o forma care semana izbitor de bine cu o zvastica.