fructul pornit

Am cea mai norocoasa pisica din lume.
Este stiut ca, datorita incertitudinii cuantice, o particula subatomica poate tunela prin spatiu, se poate duplica, poate disparea sau aparea din neant etc etc. practic, exista o anumita probabilitate ca acea particula sa pateasca orice, inclusiv sa treaca prin alta particula sau chiar sa existe in “superpozitie” adica in doua locuri simultan.
Cu cat particula e mai mare, cu atat probabilitatea asta scade. De exemplu, pentru un proton (care in lumea microparticulelor e un gigant) probabilitatea sa apara din vid sau sa dispara in vid, sa se duplice sau mai stiu eu ce, e cu multe ordine de marime mai mica decat pentru un foton (care e un pitic in lumea microparticulelor).
Si tot asa, cu cat un obiect e mai mare, cu atat probabilitatea ca acesta sa execute asemenea miscari si transformari ciudate, e mai mica.
Practic, este imposibil sa treci printr-un perete. Dar teoretic, este posibil. Exista o probabilitate de 10 la puterea 10000…. (cu zerouri scrise de aici si pana tocmai la Iasi) sa treci printr-un perete.
Probabilitatea de a trece de doua ori consecutiv printr-un perete, e egala cu numarul ala mare de tot inmultit cu el insusi.

Ei bine, chiar daca pisica mea e mai mica decat mine, nu inseamna ca poate trece prin perete cu mult mai des decat mine. OK, poate, dar doar de 100000000000000000000….. mai des, adica mult mai des, dar totusi atat de rar, incat si probabilitatea aia e neglijabila.
Si totusi. Daca esti suficient de norocos, poti trece prin perete de cate ori vrei. Si cand vrei. Asta face pisica mea. Circula din camera in camera prin pereti, iese afara si intra in casa prin pereti. Nu are nevoie sa-i deschizi usa. Pur si simplu, a incercat odata, a fost norocoasa si i-a mers, a crezut ca e ceva natural, a mai incercat o data, i-a mers si atunci (cu o probabilitate mult mai mica dar totusi, inca neegala cu zero) si s-a obisnuit. Intre timp, devine din ce in ce mai norocoasa, “scamatoriile” astea reusindu-i mereu. Am pus scamatorii intre ghilimele, pentru ca in realitate sunt fenomene perfect explicabile stiintific.

Intr-o buna zi, norocul asta o sa se cam termine si el, nu? Si pisica mea o sa se trezeasca pac! lovindu-se cu botul de perete. Si atunci sa vezi ce-o sa se sperie, proasta! Si-o sa lase pe perete o urma mica mica, invizibila si umeda de la nas, sub forma de cocor. Pana atunci, uite ca mi-a sarit in brate la calculator, direct din cada. Ptiu! Norocoasa. Putea fi prinsa in perete, ca marinarii de pe Philadelphia.