fructul pornit

Marijuana – de exemplu – poate fi descrisa complet (in efectele ei, evident) prin urmatoarea abordare care insumeaza toata gama de perceptii si experiente psihice pe care o traiesc separat consumatorii. Fiecare spune ceva, dar eu cred ca am prins numitorul comun:

Mintea ta incepe sa privesca obiectul (conceptul, intamplarea, problema etc.) alternativ de pe diferite nivele. Adica, poti viziona un concept privindu-l exact la adancimea setata de capacitatea mintii tale. Exemplificare: un prost vede doar putin adanc (adica superficial), un destept vede mai adanc, iar un geniu vede teribil de adanc, la nivele la care cel doar destept nu reuseste sa patrunda. Geniul, la randul lui, nu prea poate vedea atat de superficial pe cat vede ala prost. Etc.
Sub efectul THC-ului insa, poti face (si faci) shifturi foarte rapide intre nivelele astea.

Evident ca se vor petrece doua fenomene:
1. Vei avea idei infiorator de proaste sau infiorator de bune.
2. Iti pierzi simtul estimarii gradului de relevanta a unei opinii (odata ce ratiunea ta cantareste de obicei de pe un nivel fix, avand ca etalon criteriile de pe acel nivel). Judecand de pe mai multe nivele, unitatile tale de masura dispar. O idee idioata ti se poate parea geniala si o idee geniala pare ca nu are nici o importanta.
Aici mai survine un fenomen interesant: daca te surprinde trecerea pe alt nivel exact in momentul in care estimezi o valoare, atunci estimarea ta se modifica in mod observat de tine: constati ca valoarea unei asertiuni, de exemplu, este cu totul alta decat care credeai ca era cu doua minute in urma. Si asta iti da de gandit. Asta m-a frapat si pe mine asa incat sa ajung la toata explicatia de aici.

Efectul marijuanei este insa unic de folositor, deoarece iti permite sa vezi ca o problema poate fi abordata de pe diverse nivele, simti aceste nivele personal, cu mintea. Dar efectul cel mai spectaculos este ca permite unui idiot sa aiba acces temporar la un tip genial de gandire! Cateva clipe el e un geniu! Apoi, chiar daca inceteaza sa mai fie, urmele genialitatii raman amprentate pe fiinta lui intr-o masura evident atenuata, sub forma unei ameliorari de atitudinte si de comportament.
Iata de ce, probabil, fumatorii de iarba sunt mai blanzi, mai pasnici: de blandete sunt capabili oamenii superiori, mintile luminate. In ipostaza noastra inapoiata ne asemanam mult cu animalele si in consecinta suntem ceva mai rai.

Aceste dusuri de genialitate si in general aceste dusuri de optici alternative (cand si cel destept il intelege pe cel prost si invers) produc pesemne un imens de benefic trafic de compasiune intre alternative si nivele umane, cat si o constanta finantare morala dinspre binele absolut si poate ne-ar permite sa ne suportam mai usor unii pe altii (in formularea “pe termen scurt”) adica, pe termen lung, sa nu ne mai macelarim intre noi fara sa clipim.