fructul pornit

Biserica Sfanta Sofia din Istanbul este considerata modelul tuturor marilor cladiri de cult crestine din Europa. Ea insasi e un diamant pe coroana crestinismului, un bastion de moralitate religioasa, e vizitata de milioane de credinciosi, inspirandu-le acestora energie pentru credinta lor in Dumnezeu si o eterna admiratie pentru piosenia si daruirea Omului fata de lumea spirituala.
Aceasta biserica superba si grandioasa a fost ridicata de imparatul roman Iustinian in secolul VI din bani furati. Imparatul Iustinian a fost unul din cei mai rapaci si virulenti tepari din toate timpurile. A adunat averi imense si ajunsese in halul in care si-a jecmanit proprii soldati nemaiplatindu-le soldele.
Ajunsese pana acolo incat falsifica testamente. De pilda, mama unui soldat capturat de straini si pentru care aceia cereau rascumparare, a strans bani si i-a predat imparatului pentru ca acesta sa-i plateasca in schimbul fiului ei. Imparatul a ticluit un testament al aceluia in care soldatul ar fi spus: “Nu merita cheltuiala, Imperiul e mai important. Las aceasta suma Imparatului, prefer sa ma mierleasca astia aici decat sa vaduvesc vistieria imperiala de o suma de bani“. Si Imparatul a luat el banii destinati rascumpararii.
Satui de rapacitatea uluitoare a jigodiei, cetatenii Constantinopolului s-au rasculat si au asaltat palatul imperial. Imparatul s-a cacat pe el de frica si a vrut sa fuga prin spate, in exil, cu ce bani a apucat sa gabjeasca pe-acolo la viteza. Frumoasa si inteleapta Teodora, sotia lui, o dansatoare curva care ajunsese imparateasa pentru ca l-a futut pe asta de i-au sarit creierii din cap, n-a putut renunta la pozitia de Stapana a Lumii si asta cu riscul vietii. L-a indemnat pe Imparat sa reziste, au mobilizat armata si voila, au invins rebelii (poporul, adica). Rezultatul a fost un carnagiu fara precedent: peste 30 de mii de oameni macelariti intr-o zi.
Obsedat de averi si iar averi suplimentare, de glorie si putere (ca orice cârnatzar ajuns in pozitii inalte), Iustinian a stors Imperiul de Rasarit de bani si energie pentru o campanie de recucerire a bazinului mediteraneean. Armata lui a invadat toate teritoriile de coasta, de la Italia la Africa de Nord si a savârsit cel mai mare genocid imaginabil. Populatiei i-a luat secole sa se refaca, practic Iustinian a distrus Europa pe sute de ani. A trecut prin sabie tot ce-a prins: sate si orase extirpate de pe suprafata pamantului, sute de mii si poate milioane de morti. Si visul sau grandios de refacere a Imperiului in granitele din perioada de glorie s-a realizat. Mediterana era din nou piscina personala a unui descreierat.
Catre jumatatea secolului, capitala a fost lovita de ciuma bubonica. Un om din doi a murit. Pedeapsa divina? S-a gandit cumva Dumnezeu sa arunce in sfarsit Moartea Neagra asupra criminalului? Nici gand. Ce-i drept, Iustinian s-a imbolnavit el insusi de ciuma si… a scapat! Like that! Adica… in dorinta lui buna pentru dreptate, Dumnezeu s-a apucat singur de-un picior, a prins ocazia, once in an eternity, sa-l curete pe ticalos de pe fata Pamantului si n-a facut-o… Sansa aia infima ca un bolnav de ciuma sa scape cu viata, o sansa dumnezeiasca, rarrissima, semn de gratie al proniei, i-a fost acordata martzafoiului.
Ce-a ramas dupa 15 secole? Un frumos lacas de rugaciune si meditatie, un bastion al Crestinismului la hotarele cu paganii. O alcatuire arhitecturala perfecta, cu nume pe masura: Aghia Sofia, adica “Sfanta Intelepciune”. Cele mai frumoase doua cuvinte din lume – asezate paravan peste cei mai abjecti doi oameni din lume.
Iustinian, acest Hitler al spatiului mediteran medieval, aflat in topul rautatii pure, un meltean abject ajuns sef peste lumea toata si care a amenintat specia umana cu disparitia se afla acum in icoanele crestine. Sunt venerati, el si lepadatura de nevasta-sa, aceasta Eva Braun a Orientului, in lumea crestina, ca intemeietori si slujitori de capatai ai Bisericii.

Ce e de facut? Nu pun in discutie demolarea acestei amintiri a Infernului pe Pamant. Ce-i drept, daca ar fi dupa mine, as face asta, as pune buldozerele la treaba si in 24 de ore pe locul cu pricina ar creste gazon. Dar asta nu ar face decat sa elimine simbolul Raului si ar fi un recurs superficial. As musca batul. Ce e de facut cu adevarat? Pentru inceput, am putea boicota cu totii bisericile, aceste asezaminte ale Satanei, construite pe sange, jaf si nelegiuire.
Stiu, a trecut timpul, ranile s-au vindecat. E unul din marile avantaje ale prostiei umane. Sa cada la nesfarsit cu curul in aceeasi pula, mereu cu fragedul simtamant ca e prima data. Se numeste Intelepciune.