La mine in bucatarie vomita un televizor. Singurul post care are vorbe si pe care il pot urmari fara sa-l privesc, atunci cand deretic cantand usor si alunecand lin de la un obect culinar la altul, e Realitatea TV. Nu pentru ca ar merita ascultat, ci doar pentru ca e un fel de post de radio cu ecran. Nu ma apuc acum sa-i fac o cronica. Mi-ar lua multe pagini savuros-plicticoase. Doar spicuiesc.
Aduc aia in studio drept comentator politic un batranel uitat de Dumnezeu care se uita speriat in jur, nu pare a intelege nimic dintr-o lume care devine din ce in ce mai indepartata si din cand in cand spune cate o imensa prostie. As face un concurs de ghicit, dar ar castiga toata lumea: da, e Tudor Octavian. Te uiti la el cu gura cascata si parca astepti sa-si extraga din ureche un letcon, asa e de fascinanta insasi existenta lui acolo.
Ce criza de clampanei in media daca au ajuns unii sa-l remorcheze pe acesta zilnic, culegandu-l de prin parcurile unde incearca sa-si aminteasca unde si-a ascuns biletelul in care isi notase unde a dosit harta cu indicii despre unde si-a ascuns cheia de la cutia unde are cheile de la casa!
No Comments