8 noiembrie 2008
Redau aici discursul din Chicago al lui Obama imediat dupa ce a castigat alegerile:
“If there is anyone out there who still doubts that America is a place where all things are possible; who still wonders if the dream of our founders is alive in our time; who still questions the power of our democracy, tonight is your answer.
It’s the answer told by lines that stretched around schools and churches in numbers this nation has never seen; by people who waited three hours and four hours, many for the very first time in their lives, because they believed that this time must be different; that their voice could be that difference.
It’s the answer spoken by young and old, rich and poor, Democrat and Republican, black, white, Latino, Asian, Native American, gay, straight, disabled and not disabled — Americans who sent a message to the world that we have never been a collection of Red States and Blue States: we are, and always will be, the United States of America.
It’s the answer that led those who have been told for so long by so many to be cynical, and fearful, and doubtful of what we can achieve to put their hands on the arc of history and bend it once more toward the hope of a better day.”
Ma gandesc la secventa in Bold. Eu ma indoiesc de toate alea. Si nu numai eu. Toti cei panicati de faptul ca sunt sclavii financiari ai unei mari intreprinderi secrete impanzite pretutindeni. Si cei care nu gasesc explicatii la sutele de indicii dupa care 9-11 a fost un genocid de care se fac vinovati aceiasi regizori americani cinici care au stat in spatele multor altor farse istorice de proportii. Ma indoiesc de transparenta politicii, de altruistele intentii ale celor care conduc lumea si de faptul ca adevaratii conducatori is cei alesi de mase. Ma indoiesc ca e criza economica, ma indoiesc ca nu exista leac pentru cancer, ma indoiesc ca suntem prea multi, ma indoiesc ca Bin Laden nu poate fi capturat.
Ce vrea sa demonstreze Obama in discursul asta? Ca nu am dreptate, sau ca am, dar a venit el sa puna lucrurile la punct? E un discurs de supunere la fortele din spatele politicii publice, sau o amenintare la adresa celor care deplang din umbra victoria unui negru pe care vor trebui sa-l asasineze iarasi, ridicandu-si in cap inca o data miliarde de oameni revoltati de cinismul cu care ei isi elimina fizic adversarii prea expliciti si care au beneficiat de ghinionul de a deveni prea influenti?
Ma tot intreb. Tind sa cred ca Obama e ultimul racnet al tehnologiei manipulatorii, o Matrioska pitoreasca asezata temporar peste celelalte pentru linistirea spiritelor satule de lipsa de imaginatie coloristica a papusarilor de dupa paravan. Poate nu e asa, poate Obama e rezultatul unei scapari din partea paznicilor oligarhiei, un accident suparator pe care ei deja planuiesc sa-l absoarba, viu sau mort, in sistem. Poate ca undeva intr-o cabana izolata in Rocky Mountains acum e cearta si scandal, intre figuri pe care noi nu le-am vazut niciodata: “Am semanat vant, culegem furtuna! Am ieftinit internetul si ne-am trezit cu un nigga la Casa Alba!“. Sau poate e petrecere. Poate ca Obama, cu un crac de pantalon sumecat, legat la ochi si cu un streang de opereta la gat, ciocneste un pahar de sampanie cu McCain si cu Citizen X.
Nu stiu. Dar faptul ca primele fraze ale lui ca Presedinte sunt acelea, il obliga la o prestatie publica extrem polarizata: sa moara asasinat pentru ca a incercat sa schimbe lumea din temelii sau sa se dovedeasca cea mai mare deziluzie din toate timpurile pentru cei care acum il aplauda cu lacrimi in ochi si sperante in inimi.
Oricum ar fi, urmatorii 4 ani vor contine mai multe treziri la realitate decat ultimul secol de la un cap la altul.
No Comments