fructul pornit

Mergeam prin oras vorbind la telefon. Pe un teren viran, observ un cort imens inauntrul caruia era un spatiu mare de prezentare cu tot soiul de materiale si adepti. Era Biserica Scientologica.
La intrarea in cort, un banner cu o inscriptie mare:

“SE POATE FACE CEVA IN LEGATURA CU ACEASTA.”

Pe trotuar, un propavaduitor cu pliante publicitare frumos colorate ma astepta sa ajung in dreptul lui.
Ajung acolo, vorbind in continuare la telefon. Propavaduitorul (un tanar zambitor, curat, frumos imbracat) imi intinde un pliant. Ii zambesc si eu, iau pliantul cu un gest primitor si ii fac semn (nu puteam vorbi din cauza telefonului, asa ca relatia noastra era pur gestuala) sa-mi mai dea cateva.
Placut surprins de interesul meu si de potentiala mea implicare in raspandirea materialelor, amicul imi mai paseaza un teanc, asa, cat a apucat cu trei degete.
Ii fac din degete semn sa-mi mai dea. Superfericit, tanarul imi paseaza intreg maldarul. Ii fac un semn de multumire din cap, zambesc si plec, cu pas atent si sfios, pe langa el. El se da la o parte fericit, deschizandu-mi calea parca invitandu-ma pe un drum larg, spre un viitor sfânt.
Dupa cativa metri, tot vorbind la telefon, si urmarit de privirile multumite ale junelui scientolog, lepad pliantele, rasfirandu-le intr-un tomberon.

Am mai intors o data privirea blânda spre el, intr-adevar simteam un foc divin incalzindu-mi inima si indemnandu-ma SA IUBESC. Privirea tanarului arunca fulgere de ura, dar nu a reusit sa-mi clinteasca serenitatea si pacea interioara.

In fond, iata un mesaj care a patruns in inima mea chiar daca intre timp vorbeam la telefon: am facut ceva in legatura cu aceasta.

P.S. Acest entry este unul din cele postate initial pe blogul anterior si spre uimirea mea a starnit un volum complet disproportionat de comentarii si dispute, fapt care acum ma duce la banuiala ca exista intre noi mai multi scientologi decat credeam. Pentru cine vrea sa urmareasca discutiile provocate de acest nevinovat textulet, click aici.